Am crezut că după ce nu mai sunt președine în IAA YP Cluj, treaba mea s-a terminat, mă “pensionez” și gata. Însă voluntariatul nu este despre funcții, ci despre leadership și schimare. În cei 7 ani de IAA YP Cluj am trecut de la rolul de copil, la mamă, iar acum sunt bunică. Îți explic mai jos ce vreau să spun.
Atunci când am fost președinte, mă simțeam ca o mamă cu mulți copii. Încercam să-i adun pe toți la masă, iar apoi să le arăt jocurile cele mai frumoase și să-i ajut să se joace, ca ei să ajungă “oameni mari”. Iar copiii se jucau, se împrieteneau și învățau cum să se joace. Ca mamă, m-am bucurat de fiecare realizare a copiilor și fiecare prietenie care a rămas între ei. De asemenea, am prins multe jocuri și le-am aflat trucurile.
De când nu mai sunt președinte, mă simt ca o bunică. Acum este altă mamă, cu alți copii, iar ca bunică am experiența unei mame trecute prin viață. Acum simt că e alt tip de leadership. Îi ajut pe copii cu cele mai bune sfaturi și trucuri de cum să se joace mai bine și mai ușor, dar nu mai sunt eu “acea mamă” care să-i adune la masă și să le zică jocurile. De asemenea, o ajut și pe mama nouă să adune pe copii la masă și să îmbunătățească jocurile, să aibă grijă de mai mulți copii și să-i fie mai ușor decât mi-a fost mie. Acesta mi se pare că este un rol care unește mai tare familia și o face mai puternică.
Atunci când am fost membru simplu în asociație, am fost ca un copil. Cel mai bine a fost să o ascult pe mama. Să învăț să mă joc, să mă bucur de jocuri și să aflu ce vreau să fac când voi fi mare. Când am văzut că mama are nevoie de ajutor, am fost acolo. Când am crescut suficient de mare, mi-am luat rolul de mamă. De asemenea, mi-am dat seama că atunci când ești copil, cel mai bun mod de a ajuta pe ceilalți este să te ajuți pe tine însuți și să știi ce vrei de la viață. Mai apoi, să iei inițiativă și să ajuți pe alții, pentru a creștete mai repede și mai frumos împreună.
Am observat că rolurile de copil și mamă sunt ușor de remarcat, însă rolul de bunică este subestimat. De asemenea, este mai ușor să te “pensionezi” și să pleci în vacanță, decât să ajuți familia să fie mai unită și mai puternică.
Acum, gândește-te la tine. Ce rol de leadership ai (la job, în asociație, în partid sau în alte contexte organizaționale)? Ești copil, mamă, bunică sau te-ai pensionat? Când vei avea ocazia să predai un proiect, o funcție, o companie, sau chiar o simplă sarcină, nu uita că ai un rol de bunică de făcut. Dacă te pensionezi imediat, la ce este bună toată experiența câștigată?
