Am urmărit cu interes interviul lui George Buhnici pe care l-a luat domnului Conferențiar Dumitru Borțun pe tema manipulării media. La un moment dat, în discuție se vorbește despre migrație și relația dintre părinți și copii. Atunci domnul Borțun are un monolog care merită consemnat ca o lecție pentru părinți.
“G. Buhnici: … copiii și părinții lor sunt din lumi diferite.
D. Borțun: N-au comunicare. Aici e marea greșală a părinților. Și acum vorbesc și pentru părinți nu doar pentru copii.
Trebuie să se ducă după copii lor. Să mai vadă ce citesc ei. Pe ce gadgeturi intră ei și umblă și să învețe. Să-i roage: învățați-mă și pe mine.
Nu, eu nu știu de astea. Nu e pentru mine.
Poftim? Poi da copilul tău nu e pentru tine? Nu e proiectul tău?
Ba da.
Și nu vrei să ai contact cu el? Sau vrei să ajungă să vină de două ori pe an, de Paști și de Crăciun, vă pupați puțin și după două zile se plictisește pentru că nu mai știe ce să vorbească cu tine și zice că pleacă, că are treabă. De ce? Pentru că nu ai ținut pasul cu copilul tău. Du-te și tu. Mai înveți și tu. O jumătate de viață învață copilul tău de la tine, cealaltă jumătate de viață înveți tu de la copilul tău. Nu stai ca o statuie din aia a lui Buddha, cu patru sâni. Stai și nu te miști, pentru că tu ești perfect. Să învețe alții de la tine.”
Poți să urmărești secvența mai jos, dar recomand cu căldură tot interviul.
Tu de ce părere ești? Cum pot părinții să-și țină aproape copiii și după vârsta adolescenței?
