Încă din timpul școlii suntem obligați să ne pregătim: temele de acasă pentru a doua zi de școală, să învățăm lecția pentru că ieșim la răspuns, să facem proiectul pentru că trebuie predat, să citim cursurile pentru că vine examenul… Uneori din acest motiv se naște o asociere negativă față de termenul ”pregătire”. Pregătire = obligație, ceva ce trebuie. Cui îi place să facă lucrurile din obligație?
Însă un lucru nu suntem învățați în școli: să facem ceea ce ne place, nu ceea ce trebuie. Să asociem pregătirea ca pe un exercițiu dorit pentru dezvoltarea personală, nu ca pe o necesitate pentru a lua notele cele mai bune.
În mediul de business, am început defapt să văd pregătirea nu ca pe o obligație, ci ca pe un serviciu/favor important pe care îl fac față de mine, față de colegi, șef, colaboratori sau față de clienți. Am început să cred că a mă pregăti denotă un semn de respect și dă o notă de importanță persoanelor cu care mă întâlnesc sau proiectelor pe care lucrez.
Am realizat că pregătirea de cele mai multe ori, nu necesită atât de mult timp pe cât am crede, ci mai degrabă o supraestimăm. Uneori 10 minute de cercetare ne pot salva ore sau zile de muncă inutilă, sau ne pot salva imaginea față de persoanele cu care interacționăm sau urmează să ne întâlnim.
Acum când miza nu mai este o notă în carnet, cred că angajații, managerii sau antreprenorii ar trebui să înțeleagă mai bine importanța unei pregătiri. Apreciez foarte mult partenerii de business care vin pregătiți la întâlniri, la fel de mult precum îi disprețuiesc pe aceia care nu își fac ”temele”. Dacă eu nu doresc să îți fur din timp pregătindu-mă, nu-mi fura nici tu din timp cu propuneri nepregătite, discuții care bat pe loc sau amânări inutile.
Cel mai bine pregătește-te! E mai simplu și mai ușor decât ai crede.
Articol publicat în 24-FUN Cluj
