Unui domn din Los Angeles, care era poștaș la 49 de ani, i s-a oferit câte 100 de dolari pe lună pentru toată viața cu condiția să-și părăsească jobul și să devină scriitor. După doi ani, acesta publică un roman care ajunge să fie de succes. După 15 ani, fostul poștaș îi scrie o scrisoare tipului care i-a oferit banii pentru a-i mulțumi că l-a salvat de la “sclavie” și că i-a redat libertatea.
Mi-a plăcut povestea pentru că este despre a face ceea ce-ți place cu adevărat, despre “sclavia corporatistă” și despre independență.
Atunci când vorbești cu orice angajat și îi spui de libertate și independență se va gândi automat la antreprenoriat. Cred că nu toată lumea are aptitudinile și atitudinea necesară pentru a fi antreprenori sau freelanceri. De asemenea nu cred că toată lumea își dorește mai multă responsabilitate, salarii de plătit, muncă de vânzări sau să se ocupe de partea birocratică a unui business, însă cred că fiecare dintre noi dorim să ne simțim liberi, stăpâni pe munca noastră și să lucrăm la ceea ce ne place.
Provocarea de HR este să reușim ca fiecare angajat să se simtă liber la job fără să fie nevoie să pornească pe cont propriu. Una dintre soluții ar fi să identificăm nevoile acestora de a lucra la ceea ce-i pasionează, să-i încurajăm și ajutăm să făcă munca așa cum ar face-o pentru compania proprie și să simtă că prin ceea ce fac construiesc la ceva ce este și al lor, sau că munca pe care o fac este parte din imaginea proprie.
Însă câte companii au oamenii potriviți, la locul potrivit și manageri buni pentru a motiva angajații prin a le oferi autoritate, libertate și beneficii materiale corespunzătoare cu rezultatele obținute? De asemenea, câți angajați știu cu adevărat ceea ce îi pasionează din punct de vedere profesional, câți simt că sunt pe poziția potrivită sau se identifică cu compania la care lucrează?
2 replies to "O provocare de HR"
Eu mă declar o corporatistă fericită. Am șansa de a lucra într-o multinațională și de a face ceea ce-mi place în momentul de față. Nicăieri nu e totul mereu roz, dar când vine vremea scadenței și rezultatele sunt mulțumitoare, eu zic că ți-ai îndeplinit ”misiunea”. Și îmi place să cred că eu împrumut niște neuroni și ceva sinapse, iar ei mă plătesc. Târgul perfect!
Felicitari ca lucrezi la ceea ce-ti place si felicitari echipei de HR care te-a recrutat si te-a pus pe jobul care ti se potriveste :) Combinatia perfecta.