Maratonul de la Roma 2026 – primul meu maraton

Am terminat Maratonul de la Roma după 6 luni de antrenament, cu timpul de 3 ore și 44 de minute, cu un minut mai rapid decât obiectivul propus. Am avut un pace mediu de 5:14/km, față de ținta inițială de 5:20/km.

Dar povestea nu începe la linia de start.

Cum am ajuns să alerg primul meu maraton

După doi ani în care am alergat constant 10 km în fiecare duminică, am acceptat invitația partenerului meu de alergări, Alex, de a mă antrena și marțea (tempo run) și joia (intervale). Odată cu această schimbare, am început să caut experiențe de tip runscapes, vacanțe în care descoperi un oraș nou, dar și alergi. Așa am ajuns să analizez maratoanele din capitale europene.

După ce am făcut o listă cu acestea, i-am propus ideea lui Alex. Inițial a fost sceptic, dar apoi a realizat o coincidență interesantă: pe 22 martie urma să împlinească 42 de ani, exact în ziua maratonului de la Roma 2026. Decizia a fost simplă. Eu m-am înscris în octombrie, cu aproximativ o lună înainte de sold-out. Am primit numărul 20.212 din 36.000 de participanți.

Pregătirea pentru maratonul de la Roma

Programul meu de antrenamente săptămânal a constat în:

• 3 zile de bodybuilding (luni – miercuri – vineri);
• 3 zile de alergări (marți – joi – duminică);
• o zi de pauza / stretching (sâmbătă).

Având în vedere perioada disponibilă de antrenamente și ținând cont de obiectivul de a alerga maratonul în sub 4 ore, am construit inițial un plan de long run-uri cu Chat GPT pe care l-am ajustat ulterior în baza feedbackului primit de la alergători experimentați.

Pasul următor a fost să învăț tot ce presupune alergarea unui maraton: hidratare, nutriție, echipament, abordarea cursei și recuperare.

Antrenamentele pentru maratonul de la Roma

Adevărul este simplu: maratonul real este pregătirea. Cursa în sine este doar încoronarea efortului depus în antrenamente.

Timp de șase luni am ratat un singur long run. Pe toate celelalte le-am făcut indiferent de condiții: zi sau noapte, frig sau vânt, temperaturi extreme. Antrenamentele de tempo și intervale le-am făcut dimineața de la 6, doar așa s-au potrivit în programul meu zilnic, ceea ce a însemnat multe dimineți întunecate și friguroase de iarnă. Echipamentul a fost vital: mai multe straturi de haine, șosete cu compresie, mănuși, buff și căciulă. Iarna a fost dură, dar antrenamentele m-au întărit. În total am alergat 903 km în perioada de pregătire.

În concluzie, antrenamentul pentru maratonul de la Roma a fost greu pentru că l-am făcut pe timp de iarnă, dar a fost esențial pentru rezultatul obținut.

Importanța antrenamentelor de forță

În antrenamentele de forță săptămânale am avut și o zi dedicată pentru picioare și core. Aceasta am stabilit-o vinerea, pentru a nu-mi influența alergările de tempo sau intervale, care necesitau picioare odihnite.

Aceste antrenamente de forți m-au pregătit pentru efortul și oboseala din timpul maratonului și de după acesta. Durerea de picioare pe care am resimțit-o după maraton a fost mai slabă decât febra musculară pe care am avut-o după multe antrenamente de picioare.

Antrenamentele de alergare

Antrenamentele de intervale le-am făcut pe o stradă în pantă. Acest aspect m-a pregătit bine pentru maratonul de la Roma care are câteva urcări și coborâri. Cea mai provocatoare urcare fiind chiar înainte de final, prin Piața Veneția, pe drum cu piatră cubică. Efectul antrenamentelor de intervale l-am văzut pe parcursul maratonului. Acolo unde era de urcat, majoritatea încetineau, însă eu am reușit să mențin ritmul și să fac depășiri. De asemenea, pe finalul maratonului am mărit ritmul (negative splits), tot pentru că am exersat viteza în antrenamentele de tempo și intervale.

Dacă a fost ceva ce a lipsit din planul de antrenamente au fost 1-2 zile pe săptămână de alergări ușoare (easy runs), care ar fi putut intra miercurea sau sâmbăta în calendarul meu.

Cum a fost experiența de la maratonul de la Roma 2026

Pentru bagajul pentru city break-ul de la Roma am făcut o listă de verificare pentru a mă asigura că nu-mi lipsește nimic pentru ziua cursei, dar și pentru celelalte activități. Poți copia lista mea de verificare de aici.

Am ajuns joi, împreună cu familia, ceea ce a fost o decizie foarte bună. Astfel, am reușit să iau numărul de concurs și kitul încă de vineri, când a fost mai puțin aglomerat. Zona de ridicarea a kit-ului și zona expo a fost organizată într-un cort imens la Circo Massimo, aproape de Colosseum. Acolo se ajunge ușor cu metroul, fiind o stație dedicată.

Kitul a inclus:

• rucsac personalizat (cu sistem de identificare pentru garderobă);
• tricou oficial;
• mostre de la parteneri;
• burete pentru răcorire.

Ziua cursei

În dimineața cursei am băut 500 ml de apă imediat după trezire până am plecat spre maraton, de asemenea, am mâncat o felie de pâine cu miere cu aproximativ 3 ore înainte de start și am mâncat o banană și un gel cu aproximativ o oră înainte de start.

Startul la maraton s-a dat în valuri. Deși am declarat la înregistrare un timp de finalizarea cursei de sub 4 ore, m-au repartizat în ultimul val, iar când am făcut cerere să-mi schimbe locul a fost prea târziu. Asta a însemnat că toată cursa am făcut numai depășiri. A fost frustrant, dar și motivant.

Intrarea în zona de start s-a făcut tot dinspre Circo Massimo, iar startul s-a dat dă fix de lângă Colosseum.

Planul meu de nutriție și alimentare pentru cursă a fost astfel:

• flasc 500 ml cu o pastilă cu electroliți (permanent la mine);
• apă la fiecare punct de hidratare (la fiecare 5 km);
• câte o capsulă cu electroliți la fiecare: 10, 20, 25, 30, 35 km;
• 7 geluri Maurten 100 (unul la fiecare ~6 km).

Din păcate, am ratat un punct de hidratare pe la km 35, am luat un gel, mi s-a terminat apa din flascul pe care îl aveam la mână. Am simțit gura uscată și încărcată de gel, iar pulsul mi-a luat-o razna. Am avut noroc însă că la distanță mică am prins o nouă zonă cu apă și am reușit să mă hidratez. Fără ultima gură de apă cred că încetineam semnificativ sau chiar mă opream.

Vremea a fost perfectă: 8-14 grade celsius, înnorat. Dacă ar fi fost însorit, aș fi avut nevoie de mai multe pastile de electroliți și mai multă hidratare.

La startul cursei am stat în mulțimea de alergători din toată lumea fix lângă Colosseum. Am simțit o super energie în aer și entuziasmul startului.

După start, a urmat prima etapă de depășiri a celor mai lenți alergători, am trecut prin Piața Veneția, cu superbul Altare della Patria și cu prima urcare pe drum cu piatră cubică, după care am simțit că prind puțin avânt pe bulevarde mai largi.

Alte locuri memorabile de pe traseu au mai fost: piața Vaticanului, Foro Italico, podurile peste care am trecut, două tuneluri prin care am coborât și ultimii 5 km pe străduțe înguste, pavate cu piatră cubică.

Ultimul kilometru a fost „distractiv” pentru că ne-am întors la urcarea din Piața Veneția, care a fost dificilă după mai bine de 40 km alergați. Finișul a fost frumos pentru că am alergat pe 100 m de podea care imita o pistă de alergare și care parcă avea arcuri, așa de moale se simțea. Uite o poză de la final și timpii obținuți.

Concluzii despre maratonul de la Roma

Deoarece cursa are urcări și coborâri, unele porțiuni cu străzi înguste și pavate cu piatră cubică, aș zice că maratonul de la Roma nu e locul în care să faci Personal Best. Merită alergat în ritm de zona 3 de heart rate pentru a admira orașul și pentru a te bucura de energia dată de punctele de divertisment și de spectatorii prezenți pe tot traseul.

Cel mai bun sfat pe care l-am primit pentru maraton și pe care vreau să-l dau mai departe este acesta: nimic nou în ziua cursei. Testează totul în antrenamente: alimentație, hidratare, echipament, ritm, urcări și coborâri etc..

Mult spor(t) la antrenamente!